de cate ori intalnim o persoana,el deschide usa uneia din camerele sufletului nostru.Unii le deschid brutal,trantind usa de perete,vor sa intre si sa stapaneasca tot acel spatiu.nu-i intereseaza cum arata camera,daca ea este pregatita sa primeasca pe cineva.Doar intra si se considera singurii stapani.Si viata noastra este tulburata de intrusul pe care nu putem sa-l alungam usor.
Sunt unele persoane care abea ating usa.Se lipesc de ea..o simt..cu teama sa nu deranjeze.daca nu-i simtim,pleaca tacuti asa cum au venit.Si poate de multe ori ar fi avut ce sa ne ofere,Dar nu vom stii niciodata...
Am deschis in sufletul meu o camera pe care am pregatit-o sa primeasca iubirea.Am pictat-o in albastru,sa fie primitoare si calma.Am avut grija la orice detaliu:o magaiere,o melodie curgand pe peretii calzi,o margareta in vasul din mijlocul camerei.Au fost batai in usa..uneori timide..alteori puternice.Am asteptat sa le simt.Le auzeam dar nu le simteam.Imi doream acel tremur pe care il simti vibrand din virful picioarelor,crescand in intensitate pana te invaluie cu caldura pana la inima.Ma lipeam de usa si asteptam.Uneori dorinta de a o deschide era asa de puternica incat imi lipeam palmele de ea,ascultand respiratia din spatele ei.Si asteptand simteam ca sunt singura..si-mi reprosam ca n-am avut curajul s-o deschid..si-mi spuneam:poate este mai bine asa.Daca a plecat,de unde stiu ca n-ar fi plecat si dupa ce-l primeam.
